…

nu stiu cum sa incep…

acum vreo 3 seri am avut asa un sentiment de tristete incat am zis ca o sa scriu si eu pe net… dar cum nu sunt adepta blogurilor am zis ca o sa scriu doar o data, asta fac acum si nu mai revin niciodata sa mai spun ceva in plus…

vreau pur si simplu sa vars acum amarul aici si sper ca maine sa ma trezesc mai usoara si pregatita pentru ce mai urmeaza…

am avut trei zile in care sa ma gandesc cum incep sa scriu si am avut mai multe versiuni in minte, dar acum pur si simplu o sa scriu cum o sa imi vina.

am vorbit deja despre ce urmeaza sa scriu cu doua persoane, am si mentionat ca o sa trimit poate linkul la un moment dat celor despre care o sa scriu. nu stiu daca am s-o fac sau daca cineva o sa dea peste el vreodata.

mie imi plac oamenii veseli. imi place sa ii fac sa zambeasca daca pot. daca sunt la casa intr-un magazin sa achit ce am cumparat le zambesc vanzatorilor si incerc sa fac o gluma sau pur si simplu le adresez cateva cuvinte sa ii fac sa reactioneze, sa ii scot din rutina ca parca sunt roboti. imi place f tare sa impartasesc lucruri care mie imi par faine cu ceilalti. daca ascult o muzica buna si ma bucur de ea ma gandesc de ce nu s-ar bucura si altii, daca vad un film bun la fel… insa cu mine lumea impartaseste in general tot “gunoiul” lor…

sunt genul care stiu sa ascult (sau asa vreau eu sa cred despre mine) si in felul asta atrag f mult oameni care vor sa se descarce. nu degeaba am facut eu psihologie probabil, kiar daca nu am practicat-o niciodata, cu siguranta un fel de terapie second-hand am facut …

nu ma deranjeaza deloc sa fiu alaturi de cei care au nevoie de un sprijin, de un umar, de o alta parere… kiar o fac cu placere…  dar ce mi-am dat seama acum 3 seri a fost ceva care a durut si analizand putin mai mult si cum sunt eu in general in relatiile mele cu prietenii m-am intristat.

prietena mea cea mai buna are un blog despre care eu nu stiam. am aflat intamplator de la o alta prietena de-a mea care a dat de el (nu conteaza cum) si eu in prim moment am zis ca nu are blog (culmea e ca eram cam sigura) apoi cred ca mi-am dat seama ca omul poate isi rezerva dreptul sa aiba si secrete sau sa nu spuna tot si m-am corectat zicand “sau poate nu stiu eu”…

deci nu faptul ca are blog si eu nu stiu de el m-a deranjat atata vreme cat am acceptat ca poate sa aiba si ea secretele ei. dar pe blog avea niste ganduri frumoase si in plus mai avea vreo doua melodii pe care l-eam adus eu dintr-o excursie in africa, unele dintre melodiile pe care eu cand am venit din excursie le-am impartasit cu prieteni de-ai mei pt ca mi s-au parut fff faine. incet incet incepeam sa ma simt cumva, poate nu o sa pot sa descriu acum aici.

ce-i drept acum tec si printr-o perioada mai aglomerata cu tot felul de decizii nu prea fericite si cu lucruri neasezate in viata mea si probabil ca sunt ceva mai vulnerabila. acum dupa cum se “citeste” ma mai si scuz pentru acest post.

de ce lumea imparte cu mine tot gunoiul si mereu le sunt numai suport si de ce nu pot si eu sa ma bucur de lucruri faine alaturi de ei? asta este o intrebare pe care mi-o pun acum.

alta confuzie de-a mea este daca atunci cand mie mi-e rau cei care vin kipurile sa imi fie cumva aproape nu vin oare ca sa aiba de grija de cosul lor de gunoi ca nu cumva sa se strice si sa nu mai aiba ei unde sa arunce deseurile? sau poate vin asa cumva la skimb, deci practic eu simt ca de fapt lor nu le prea pasa. culmea e ca eu kiar o fac cu drag si vreaus a fiu acolo. nu cer nimic la skimb si o sa mai fiu acolo si data viitoare, numia ca am si eu limite si obosesc uneori si nu mai sunt in stare de nimic, nici macar sa ma grija de mine sa mananc la pranz pentru ca ma consum cu toate rahaturile altora si de mine uit sau am las pe mai tarziu in ideea ca lasa ca eu ma descurc si astia sunt mai importanti decat mine.

m-as denumi “cos de gunoi”, “pansament”, “incarcator” (altora le dau f multa energie)…

jur ca as face asta in continuu dar de mine cine pizda masii are grija ???

am constatat ca am imprumutat cu bani un tip cu care mai vorbeam asa o data la vreo 6 luni sau mai bine si i-am dat o suma destul de importanta ca acum kiar am nevoie de ei, iar el se pare ca nu prea reuseste sa mi-i inapoieze si nu stiu daca o sa ii mai vad vreodata. (aici sa fie oare vina mea ca dau si nu ma asigur ca i-as putea primi si inapoi? la dracu daca omul vine si spune ca daca as avea 400 euro sa ii dau cu imprumut i-as fi de mare ajutor, iar eu kiar sa am banii aia atunci si sa nu ii dau mi se pare kiar egoism sa nu scot omul din rahat). asa stiu eu sa fac lucrurile si poate tot asa o sa mai fac o vreme pana nu o sa mai am cum, dintr-un motiv sau altul nu o sa mai pot.

filmul meu preferat este “dogville” si doamne cum se termina filmul ala. nu o sa dezvolt acum de ce imi place si ce anume simt eu vizavi de film. deocamdata urmeaza sa trec printr-un proces cu cei de la firma pentru care am lucrat 1 an jumate si carora le-am fost o piesa importanta cat timp a trebuit sa obtina niste finantari pe proiectul respectiv si acum isi pun palma in cur si imi desfiinteaza postul cu mare parerea de rau. kiar in mailul lor prin care anunta plecarea mea, care aduce destul de mult cu un necrolog, inkeie prin “o sa ne fie dor de tine!” (no more comments)

poate de aia am facut si psihologia ca imi place sa fiu alaturi de oameni daca au nevoie, dar si energia mea are limite si mai trebuie si eu sa imi incarc bateriile. de ce oameni carora le spui clar la un moment dat ca NU MAI POTI sa fii alturi de ei in ceva, orice ar fi acel lucru, ei iti mai si spun in acel moment ca sunt dezamagiti (dar tu NU POTI, nu se pune problema ca nu vrei), iar dupa o anumita perioada se fac ca uita ce le-ai zis si continua sa faca lucrurile in acelasi mod ca inainte … mie asta mi se pare un ABUZ si ce mi se pare mai urat in toata povestea asta e ca ti-e prieten bun si nu respecta deloc ce anume simti tu si ce nevoi ai tu (nevoia mea era sa ma salvez de la inec, cineva a varsat atat de mult din lucrurile murdare ale unei relatii incat nu am mai putut sa fac fata, “mi-a dat borsu pe nas” si in plus mi s-au mai futut si niste picioare in dinti pt ca mi-am permis sa imi spun si parerea – iar parerea mea nu a fost buna evident pt ca rolul meu era mai mult sa tac si sa ascult uneori decat sa comentez in defavoarea celui ini culpa de altfel, cum adica sa imi permit asta).

si uite asa oameni destul de apropiati de mine, fie ca mi-au fost iubiti, fie ca mi-e prietena cea mai buna, fie o prietena buna sau mai stiu eu cine folosesc din plin energia mea care se pare ca e destul de utila de cele mai multe ori ca de aia tot revin, dar eu nu am de ce sa deskid gura sa comentrez aiurea decat daca sunt intrebata in mod expres si atunci trebuie sa am grija ce spun.

m-as lasa folosita si kiar m-am lasat folosita si am putut sa fiu intrutotul ok atata vreme cat stiu clar cum stam. << iti dau asta si nu ai nevoie de mai mult ca sa nu ma trezesc cu vreun picior in gura sau mai stiu eu ce. si pot si eu sa spun “nu” sau “stop” oricand simt nevoia >> mie mi se pare detul de “fair”… poate nu sunt suficient de clara acum pt ca sunt prea multe acum in capul si sufletul meu…

o sa merg sa dorm si sper ca de maine sa iau altfel toate lucrurile si sa fiu pregatita pt orice urmeaza.

si acum imi dau seama ca acum 2 seri am mai primit un mail de la un tip cu care am avut un fel de relatie (cel putin in capul meu asa a fost) si cu care am reusit sa ma cert pe skype si pe mailuri destul de urat si in mail isi cerea scuze pentru comportamentul lui si ca mi-a pus mie in carca lucruri aiurea. asta nu e nimic pe langa ce suturi a stiut sa dea si am intreb: “oare scuzele ajuta ???”. ma intreb asta pt ca la un moment dat mi-am zis ca as fi putut sa tec peste niste lucruri daca omul isi asuma ce facuse si isi cerea si el scuze. ajuta intr-o anumita masura ca dintii sparti din fata tot o sa iti aminteasca de momentele de cacat cand celuilalt mult ii pasa daca doare sau raneste.

kiar plec acum la culcare ca deja mi se pare ca devin si eu patetica… si de maine cine stie cu ce trebuie sa ma mai confrunt asa ca am nevoie de un somn bun. eu sper totusi sa mai dau peste vreo melodie misto intamplator pe undeva sau sa mai vad si un film fain care sa imi mai redea din energie (in seara asta am vazut un desen animat f fain care m-a facut sa rad de cateva ori in hohote “Kung Fu Panda” si pentru asta ii multumesc fostului meu prieten care a stat pe langa mine in ultimele 48 de ore si l-am simtit sincer cum se bucura cand ma vedea razand – lucru pe care rar il intalnesc)

……